Tulburarea fobică



Fobia reprezintă o frică exagerată, nejustificată şi persistentă faţă de anumite situaţii, animale, obiecte, activităţi etc. Spre deosebire de anxietate care este pur şi simplu o stare de nelinişte fără un motiv cunoscut, fobia are un unul sau mai multe obiecte cunoscute în mod cert, de care persoanei îi este teamă.


Oamenii pot avea fobii faţă de diverse situaţii, animele etc., de ex.: frica de păianjeni, frica de şoareci, de spaţii închise sau, dimpotrivă, de spaţii deschise, frica de înălţime, frica de a vorbi în public etc.


Spre deosebire de frica normală vizavi de o situaţie periculoasă, de pildă frica de un câine mare şi agresiv, fobia este un sentiment nejustificat şi irarţional pe care persoana nu poate să şi-l explice. Ce rău poate să-ţi provoace un şoarece sau ce ţi se poate întâmpla dacă stai într-un balcon la etajul 10, dar prevăzut cu balustrade solide? Persoana suferindă de fobie simte uneori teama nu doar dacă este pusă în faţa situaţiei fobice ci şi doar dacă se gândeşte la ea. Este suficient să-şi imagineze un păianjen negru ca s-o treacă fiorii!


Odată ce situaţia sau obiectul fobic a fost identificat, persoana în cauză va căuta s-o/să-l evite, şi dacă acest lucru este posibil, atunci respectivul nu-şi va pune problema tratării fobiei. Sunt însă şi unele situaţii fobice care nu pot fi evitate şi, mai mult, care pot determina luarea unor decizii importante. Am cunoscut un ofiţer de carieră care avea fobii faţă de şedinţe cu colegii şi cu superiorii. Din această cauză a refuzat o promovare care ar fi implicat întâlniri şi şedinţe repetate cu subalternii.


Conform terapiilor afectiv-emoţionale teama fobică este un substitut al unui dezechilibru emoţional inconştient. Pacientul se teme de şoareci, cu toate că aceştia nu-i pot face nici un rău, dar în realitate şoarcele este doar un pretext prin care dezechilibrul emoţional se manifestă. Identificarea şi implicit conştientizarea problemelor emoţionale inconştiente aduc cu sine dispariţia fricii fobice şi a vindecării.